At the sunrise

Rezumarea primului mesaj :

OOC: Sambata dimineata, cu putin inainte de rasarit, ora 05:40, padurea.
Topic privat
Maitreiy Devi & Lydia Bennet

BIC

Lovi puternic cu varful calcaiului descult in coasta calului, accelerand parca si mai mult viteza ametitoare a galopului.
Se deplasa asemeni unei umbre fugare prin ceata calda a diminetii, printre copaci, lasand in urma numai un fosnet pierdut, in vreme ce continua sa respire alert, sarind orice obstacol care-i iesea in cale.

Se opri abia cateva minute mai tarziu, la marginea padurii, descalecand si incercand cu picioarele iarba stropita de roua.

-Miss Devi,de mai multe ori mi-a fost interzis sa fac anumite lucruri dar asta nu a contat pentru ine. Aceste restrictii au venit din partea parintilor mei,dar nu mi-a pasat asa ca nu imi va pasa nici de parerea ta,mai ales ca ne cunoastem doar de cateva minute. Ne vedem in tabara.

Spera sa nu o urmeze asa ca o lua la fuga. Alergase de mai multe ori pe distante lungi si nu obosise aproape deloc,asa ca nu avea de ce sa se ingrijoreze.

Ar fi vrut sa mearga in urma ei si sa o opreasca, fiind deja sigura ca fata facea o greseala fugind astfel in padure.Insa Ash incepuse sa se agite din nou, asa ca fu nevoita sa ramana, privind in directia in care Lydia se pierduse printre copaci.

Ofta usor, descurcand nodurile din coama armasarului si scotand din apoi din rucsac o sticla de apa, pe care i-o dadu sa o bea.
Soarele rasarea deja si racoarea diminetii era alungata de razele slabe, asa ca blonda se aseza pe iarba, adormind.

Lydia,fata mandra si naiva,avu impresia ca va reusi sa ajunga in tabara pana la ora 11.00.
Se insela!

Reusi in schimb sa se rataceasca. Se vedea acum intr-o situatie disperata. Ii era sete,era obosita si simtea deja ca mai avea putin si cadea. Totusi,continua sa inainteze,tinandu-se de copaci.
"Nu,nu trebuie sa o las sa ma gaseasca. Sa a vada asa. Sunt jalnica."

Se trezi deabia spre seara si, cu toate ca nu mancase nimic de ieri, nu paru sa o deranjeze.
Ash se odihnise si el intre timp, asa ca fata incaleca fara probleme, plecand inapoi in padure, pe drumul de intoarcere.
Bineinteles nu putu sa nu se intrebe daca Lydia ajunsese cu bine in tabara asa ca, intrucat incepea sa se intunece, porni la galop alaturi de Ash printre copaci, cautand urme ale castaniei.

Reusise sa parcurga numai jumatate din drum. Se prabusi intr-un final,simtind o migrena ingrozitoare.
Vantul aduse peste trupul ei slab si delicat praf si frunze cazute. Parul ii era ravasit iar chipul sau era foarte palid. Buzele i se uscasera de tot,la fel si gatul.
"Apa..atata cer..Apa! "
Deschise incet ochii,privind cerul.
"De ce nu vine ploaia?"

In final, vazand ca se intunecase, Maitreyi descaleca, apucand capastrul lui Ash si continuand drumul pe jos, deloc deranjata de frunzele si crengile uscate peste care calca desculta.

O ora mai tarziu o gasi in sfarsit pe fata si se aseza in genunchi langa ea, vrand sa vada cum se simtea.

-Ti-am zis deja ca trebuia sa ramai cu mine, ii atrase atentia blonda dandu-i sticla ei de apa din geanta.

Apuca sticla,foarte dornica sa bea apa. O goli apoi se ridica in capul oaselor. Paantul nu se mai invartea cu ea iar setea si senzatia de greata ii disparu.

-Ai avut dreptate. O data. Dar eu am mereu dreptate.

Cand plecasera din tabara vazuse nori gri iar acum se parea ca avea sa fie rasplatita pentru atentia ei. Stropi mari si reci incepura sa cada des,udand totul,inclusiv pe ele.
-Nu este frumos?

O incuviinta, zambind, deloc deranjata de ploaia rece de seara sau de vantul care incepuse sa fosneasca frunzele copacilor din padure.
In Australia nu ploua chiar atat de des, asa ca de fiecare data cand avea parte de asa ceva se simtea linistita, in ciuda faptului ca acum erau nevoite sa inopteze in padure.

-Nu cred ca putem continua sa mergem spre tabara pe vremea aceasta, observa ea simtindu-si hainele ude lipindu-i-se de pielea usor prafuita de la atata alergat printre copaci.Stiu o cabana veche, abandonata la 20 de minute de mers, spre Nord.Putem inopta acolo si ne intoarcem dimineata, propuse ea incalecand si asteptand s-o ajute si pe Lyia sa se urce pe cal.Si ... poti avea dreptate, insa de data asta ma asculti pe mine.

-Am inteles,sa traiti! glumi ea
Apoi,cu ajutorul fetei se urca pe cal fiind gata de drum. Rochia ei alba se lipise de piele,facand-o sa para bolnava sau dena de mila. Suvitele castanii-roscate de pe fata ei ii dadeau un oarecare aer de fiinta salbatica,imposibil de imblanzit. Insa stia prea bine ca dupa ce soarele avea sa iasa din nou pe cer,ea va redeveni fata simpla si sperioasa care prefera sa para puternica atunci cand e nevoie.

Ii presa mainile castaniei pe abdomenul ei, pornind intr-un galop nebun alaturi de Ash, printre copaci si frunze, in vreme ce picaturile reci de ploaie le biciuiau obrajii, inrosindu-le pielea, din cauza vitezei.
Reusea sa coteasca de fiecare data cand le iesea cate un obstacol in cale, fara a fi nevoita sa faca prea multe sarituri.Nu isi dorea sa riste pe o astfel de vreme, mai ales ca in padure, pe intuneric vizibilitatea le era extrem de redusa si se putea astepta la orice.

Treizeci de minute mai tarziu, cand furtuna se intetise si mai tare ajunsera in fata unei cladiri mici, din lemn.Descalecara impreuna si intrara in cabana, Maitreyi inca tinandu-l pe Ash si ghidandu-l, pentru a nu se speria de tunete sau fulgere.

Abia atunci blonda isi simti parul lung si ud lipindu-i-se de pielea rece, transpirata de la goana nebuna si imbacsita de praf, mainile dureroase de la stransoarea puternica si picioarele murdare.Se simtea inferioara in fata Lydiei si isi ascunse involuntar mainile la spate, in vreme ce-i facu semn pe intuneric sa paseasca mai departe de usa, pe care o inchise imediat.Pentru prima data in viata se simtea asemeni unei fapturi salbatice care nu avea ce cauta printre fiintele civilizate si incepu brusc sa simta lipsa zilelor calde si vanturilor toride din Australia ei insorita.

-Ti-e frig?intreba cateva clipe mai tarziu, pe un glas usor ragusit, mai mult din cauza oboselii si prafului.

-Nu. Dar nu incerca sa pleci dupa lemne,daca asta ai de gand. Nu imi place singuratatea. Haide,apropie-te.
Pentru prima oara vocea Lydiei avea ceva bland,cald. Incepu sa se apropie de ea cu pasi marunti si in cele din urma se opri la o distanta relativ mica fata de blonda.
-Dar tie? Tie iti este frig?
Ii lua brusc mana intr-a ei.
-Esti rece. Nici nu ma mir.

-Sunt obisnuita!minti evaziv blonda, retrandu-si imediat mana uda dintr-a fetei.
Era sigura ca Lydia stia deja ca mintise mai devreme, mai ales pentru ca in Australia ploua atat de rar si nu era frig aproape niciodata.
-Si oricum ... nu m-as fi dus dupa lemne, pentru ca nu avea nici un sens.Nu avem cu ce sa aprindem un fic si afara totul este ud.Insa suntem ude amandoua si n-ar fi o idee prea buna sa ramanem asa toata noaptea, pentru ca am putea raci.

In realitate insa, ea-si facea mai mult griji pentru Ash si Lydia, intrucat se stia destul de rezistenta la schimbarile de vreme si noptile petrecute afara.Se duse intr-un colt al incaperii, scotandu-si bluza si ramanand numai intr-un tricou scurt si alb, care i se lipise de pielea uda.

-Ai din intamplare haine de schimb?Sau ... altceva in afara de bluza de pe tine?intreba Maitreyi in timp ce se straduia sa-l daca pe Ash sa se aseze pe genunchi, pentru ca amandoua sa poata sta sprijinite de el.

-Defapt,am ceva...Nu stiu daca o sa iti placa sa imbraci hainele fratelui meu,dar am aici o camasa si niste pantaloni scurti. I-am furat din casa inainte sa plec.
'Habar nu am de ce....' gandi ea apoi deschise traistuta in care adusese acele lucruri.
-Ha ha, ia uite,sunt doua perechi de fiecare. Eee,a dat norocu' peste noi,nu am ce zice! adauga ea pe jumatate ironica

Zambi, insa nu neaparat intrucat i si paruse ceva amuzant, ci mai mult pentru ca vedea situatia ca una destul de penibila pentru amandoua.
Se schimba intr-un colt al incaperii, luand apoi hainele ei si ale fetei si punandu-le pe pervaz, sperand totusi ca pana dimineata se vor usca si vor putea pleca spre tabara.

Imbraca numai tricoul primit de la Lydia, intrucat pantalonii ii erau mult prea largi si nu reusea sa ii fixeze pe mijloc.

-Nu mai am decat putina apa de baut, insa ne ajunge pana dimineata.De mancare ... nu am luat nimic cu mine, spuse Maitreyi stiind deja ca nici castania nu avea altceva cu ea.
Isi aminti atunci ca nu mancase nimic de ieri, insa acets lucru nu o deranja momentan deloc.

-Ah,e doar vina mea!Urasc sa admit asta dar...ai avut dreptate. Sunt obisnuiti ca toti sa faca asa cum zic eu,fara sa comenteze. Parintii si fratii mei,de exemplu. Pe de o parte,iti multumesc ca nu m-ai lasat sa mor acolo,pe de alta parte,nu meriti sa induri dezastrul asta alaturi de mine.

Isi lasa privirea in pamant,simtindu-se vinovata. La urma urmei,chiar era. Stia totusi ca parerile de rau nu vor ajuta cu nimic asa ca isi reveni destul de repede.

-Si...unde dorm eu la noapte?

Ea pe de alta parte nu o considera vinovata pe fata.Nu convisdera vinovat pe nimeni, pentru ca niciodata nu facuse asta.Pur si simplu, printr-un complex de imprejurari, sfarsisera acolo si acum trebuiau sa se descurce.Iar asta insemna sa colaboreze, nu sa se invinovateasca reciproc.

-Nu te mai gandi la asta, spuse Maitreyi, insa apoi simti nevoia sa se explice.la faptul ca etsi sau nu vinovata, ma refer, completa ea imediat.Oricum nu conteaza.Cat despre somn ... putem dormi langa Ash.
Ii arata apoi in directia calului, care se asezase in genunchi.Pusese langa el rucsacul pe care-l avea cu ea, asa ca acum puteau sta linistite, sprijinindu-se de spatele calului.
-Eu nu cred ca voi dormi oricum.Am dormit astazi aproape toata ziua, asa ca nu-s prea obosita.

-iar tu te-ai ales cu o insomniaca.replica ea calma apoi se sprijini cu spatele de usa,zambind.

Se gandea la cat de jalnica era situatia.
-Sincer: e prima oara cand mi se intampla asa si prima oara cand dispretuiesc ploaia. Imi aduc aminte de vremea cand stateam in mansarda mea, ascultand glasul ploii.
Se intoarse brusc si striga:
-Mai taci odata,ploaie nenorocita!!!

-Mie-mi place, spuse blonda parca sarind in apararea ploii.
Se aseza intre timp pe genunchi, sprijinita de spatele lui Ash, care incepuse sa respire usor.
-In tara mea nu ploua prea des si ... atunci cand se intampla oamenii sunt foarte fericiti, pentru ca desertul de transforma complet si inverzeste peste noapte.Dimineata intreg peisajul este de nerecunoscut, ii explica Maitreyi amintindu-si de casa si de ferma unde locuise in copilarie.

-Eu locuiesc la Londra,scumpo,acolo ploua mereu. Oamenii par tristi,bolnavi. Toti sunt palizi si ingalbeniti,slabi. E ingrozitor. Cred ca ar fi interesant sa face schimb de domicilii. Macar pentru cateva zile.

Ideea aceasta nastrusnica incepu sa ii placa,intr-adevar,chiar daca o spusese doar asa,intr-o doara.

-Ce diferite suntem!

-Cred ca da, spuse Maitreyi inca gandindu-se insa la portretul pe care-l facuse Lydia englezilor.Nu stiu ... n-am fost niciodata in Londra, insa tatal meu este pe jumatate englez si nu mi s-a parut deloc ingalbenit, murmura ea cu o oarecare naivitate specific copilareasca.
O invita apoi pe Lydia sa ia loc langa ea, intrucat incepuse sa simta un oarecare discomfort din cauza frigului care se facea simtit in constructia de lemn.

Sovai la inceput insa apoi se supuse. Isi lasa capul pe umarul ei.

O liniste apasatoare se lasa peste tot,dar Lydia ii putu auzi respiratia si bataile inimii.
-Ai emotii,sopti ea brusc,inima iti bate cu putere. Sau te gandesti la dragutul tau? Fiecare avem cate o persoana draga.

Ezita la inceput, intrucar replica fetei o deranjase sau felul cum aceasta o rostise o deranjsase.Insa numai la inceput.Era prea obosita momentan ca sa se mai consume pe asa ceva.

-Nu am o astfel de persoana, ii spuse ea destul de categorica, insa incet.Si nici n-am avut vreodata.
Se opri apoi cateva minute, lasand o tacere apasatoare sa intervina peste ele doua si gandindu-se, in acelasi timp, daca sa continuie.
-Poveste ... complicata, alese ea apoi sa spuna, sperand ca Lydia sa nu insiste.Si nu am emotii.E din cauza frigului.Nu sunt obisnuita.

-Daca tu spui.
O privi cu coada ochiului apoi ranji. Ar fi dorit sa schimbe subiectul insa o mai intreba ceva:
-Nu ai vrea,totusi sa ai o asemenea persoana?
O privi bland,asteptandu-i reactia. Stia cum sa procedeze chiar daca ea ar fi zis "da" sau "nu".

-Nu stiu, recunoscu Maitreyi fara a mai sta pe ganduri.Nu m-am gandit niciodata la asta, pentru ca nu mi s-a parut ca ma intereseaza.
Nu prea-i facea placere sa vorbeasca despre asta, mai ales ca fusese un subiect pe care-l evitase pana atunci.
-Nu vreau sa vorbesc despre asta, murmura blonda acoperindu-si partial buzele cu partea exterioara a palmei si intorcandu-se spre perete.