At the sunrise

OOC: Sambata dimineata, cu putin inainte de rasarit, ora 05:40, padurea.
Topic privat
Maitreiy Devi & Lydia Bennet

BIC

Lovi puternic cu varful calcaiului descult in coasta calului, accelerand parca si mai mult viteza ametitoare a galopului.
Se deplasa asemeni unei umbre fugare prin ceata calda a diminetii, printre copaci, lasand in urma numai un fosnet pierdut, in vreme ce continua sa respire alert, sarind orice obstacol care-i iesea in cale.

Se opri abia cateva minute mai tarziu, la marginea padurii, descalecand si incercand cu picioarele iarba stropita de roua.

Venise in acel loc pentru a citi,considerand ca era liniste insa imediat ce auzi zgomotul ,isi dadu seama ca nu fusese cea mai buna idee sa vina acolo.
Cu toate astea,nu putea sta pe loc,nu putea sa ramana intepenita stiind ca cineva era prin preajma. Desigur,nu dorea sa se imprieteneasca cu acea persoana ci doar sa vada cine era.

Insa in scurt timp auzi cum se oprise. Incepu sa alerge si in cele din urma ajunse in apropierea ei.
-Tu..Hei,tu!

Din cauza faptului ca fata fugise pana acolo si se oprise brusc in momentul in care ajunsese in preajma Maitreyiei, calul se sperie si necheza puternic, ridicandu-se pe picioarele din spate si agitandu-se, aproape lovind-o pe castanie.

Maitreyi ii apuca repede fraul, tragandu-l aproape violent in jos, pentru a-l calma, dupa care il lega de trunchiul unui copac.
Abia apoi privi spre fata si murmura, usor nesigura.

-Imi cer scuze.E salbatic si nu reactioneaza prea bine atunci cand vede alte persoane.

-Ma rog. Domnisoara,stim cu totii ca nu am drept de propietate asupra padurii insa nu cred ca este chiar indicat sa calarati prin aceste locuri.spuse ea pe un ton rece
In privirea ei se putea citi dispretul si totodata dezinteresul,avand in vedere ca nu ii pasa prea mult de cea din fata ei sau de animalul acesteia.

Armăsarul mai necheză o dată cu putere, privind agitat în direcţia fetei şi lovind pământul cu copitele.În tot acest timp, Maitreyi se străduia să-l calmeze, trăgându-l uneori de căpăstru sau mângâindu-i gâtul, temându-se c-ar putea rupe legătura care îl ţinea de copac şi-ar putea-o răni pe fată.

Nu sesiză, sau preferă să nu sesizeze tonul lipsit de interes al castaniei, zâmbindu-i simplu şi reuşind, într-un final să calmeze calul.

-Şhhh ... Gata, aşa ... uşor, îi murmură blonda lipindu-şi obrazul de capul său şi reglându-şi respiraţia odată cu a acestuia.Îmi cer scuze dacă te-am deranjat călărind aici, însă nu mă aşteptam să mai întâlnesc pe cineva aici atât de dimineaţă, se scuză din nou ea.

-Personal nu m-ai deranjat,chiar atat de mult,domnisoara. Sper ca pe viitor sa nu ne mai intalnim din cauza unor astfel de motive care nu ne plac nici uneia dintre noi.

Lydia stranse cu putere cartea la piept apoi se intoarse cu spatele insa nu se indeparta de ea. Ramase acolo,in picioare,motivul fiindu-i strain pana si ei.
-Frumos cal. Nu sunt o experta insa pot sa vad ca este mai special decat ceilalti.Nu?

-E un pur-sange Arab, ii explica cu placere blonda, inca mangaind gatul alb al armasarului.Il cheama Lost Ash.
Ii zambi fetei, dandu-si la o parte de pe chip cateva suvite ciufulite si totul matasoase.
-Cum te numesti?intreba ea asezandu-se langa trunchiul copacului.

-Lydia. Lydia Bennet. Tu?
Se intoarse brusc cu fata spre ea,incepand sa o analizeze. Nu ii se parea o persoana mandra,dar nici modesta. Nu era puternica,dar nici slaba. Dupa parerea sa, blonda putea fi catalogata o persoana echilibrata. Probabil avea dreptate.
"Sper sa nu fi vazut ca o studiez chiar atat de direct."

Nu ii lua in seama privirea analitica, intrucat nu o deranjase deloc atitudinea fetei de pana acum.

-Maitreyi Devi, se prezenta fata cu un accent usor strain, pe care incercase totusi sa si-l ascunda pana acum.Incantata de cunostinta, continua ea zambindu-i si dezvaluindu-si dintii albi si drepti, ce contrastau puternic cu pielea aramie, arsa puternic de soare.

-Incantata,de asemenea.
Isi ridica privirea spre cer si vazu cativa nori albi si pufosi strabatandu-l. Ranji,realizand ca peste aproximativ jumatate de ora va incepe o ploaie puternica.
-Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par, murmura ea apoi continua, nu ai vrea sa facem o plimbare,doar tu si cu mine-si desigur,si calul tau?

-Pe Ash nu cred ca-l pot lasa aici, pentru ca ar rupe legatura si-ar fugi, se scuza din nou blonda, asa ca va trebui sa vina si el.Te deranjeaza daca incalecam amandoua?Nu-l voi lasa sa se grabeasca si ne putem doar plimba, propuse Maitreyi zambind si dezlegand armasarul.Promit sa-l tin calm.

Inghiti in sec,incercand sa se calmeze. Nu dorea sa o lase sa vada ca de fapt era ingrozita numai la gandul ca se va afla pe un animal atat de mare.
"Unde e un pretext bun cand ai nevoie de el?"

In cele din urma se apropie ceva mai mult de ea si de Ash apoi ii spuse pe un ton putin arogant:
-Desigur,nu este nici o problema,atata timp cat nu il faci sa mearga repede. Nu sunt o impatimita a vitezei,fie ca este vorba de o masina sau de un cal.

-S-a facut!incuviinta imediat blonda ducandu-se langa cal si soptindu-i cateva cuvinte la ureche.
Imediat dupa aceasta, armasarul se calma, inca privind totusi putin nesigur in directia Lydiei.

Ii arata apoi cum sa incalece, sprijinind-o si ajutand-o sa urce, dupa care sustinand-o, pana ce incaleca si ea.Nu pusese saua pe Ash in acea dimineata, asa ca, pentru siguranta, o ruga pe castanie sa se tina de mijlocul ei, in vreme ce ea apuca fraul.
Lovi incet in coasta calului, lasandu-l sa mearga la pas.

-Spune-mi mai multe despre tine.se auzi brusc vocea Lydiei

Aceasta isi lasa capul pe umarul blondei,zambind fortat. Isi lasa ochii intredeschisi. Nu se simtise niciodata in siguranta pe un cal, insa acum era diferit. Cum putea oare sa se mai teama din moment ce ea era acolo,stapanindu-l.

Pentru prima oara in viata se simtea bine,fericita. Era un sentiment nou pentru ea,care o bucura si o intrista simultan. Intreg corpul ii fu cuprins de o caldura ciudata si totusi placuta.
"De ce? De ce ma simt asa?"

Ramase putin luata prin surprindere de cerinta brusca a castaniei, insa nu vazu nimic rau in asta, asa ca-i raspunse, ramanand totusi atenta la orice obstacol de pe drum care le-ar putea iesi in cale, speriind calul.

-Nu-s deloc multe de spus.M-am nascut in Australia si-am crescut acolo, la o ferma, destul de departe de oras, pana nu demult.Mama este pe jumatate aborigena, iar tata englez de familie indiana.Eu ... sunt o amestecatura de toate natiile, glumi Maitreyi trecandu-si degetele prin coama alba a calului.Dar tu?

-Pai..M-am nascut la Londra. Mama este pe jumatate nemtoaica,tata este englez. Am patru surori mai mari si un frate mai mic,James Tarrant Bennet , pe care nu il suport deloc deoarece este favoritul parintilor,doar pentru ca s-a nascut baiat.
Am calatorit prin intreaga lume dar in Australia sincera sa fiu nu a ajuns. Mi-as dori sa traiesc la malul marii,nu intr-o casa construita in perioada victoriana in care aproape totul este gotic. Ce vieti diferite avem!

Cand spuse toate acestea vocea ei capata din nou ceva trist,deloc placut.

-Australia e frumoasa pentru ca este atat de diferita de toate celelalte continente ... o completa Maitreyi devenind brusc visatoare si vocea capatandu-i urme slabe de nostalgie.Nu am vrut niciodata sa plec de acolo ... ofta ea usor, dand drumul coamei calului si sprijinindu-se pe umerii acestuia.
Inclesta dintii, murmurand cateva cuvinte intr-o alta limba, adresate cel mai probabil lui Ash.
Cateva clipe mai tarziu ii stranse si mai tare mainile Lydiei pe mijlocul ei, soptindu-i.

-Tine-te bine.

Fu tot ce spuse fata, ridicand picioarele in lateral, lovind coastele calului si apucand in acelasi timp,cu putere, coama animalului, care porni aproape imediat la galop.

Lydia tipa brusc, mai mult de fericire decat de frica. Nu ii prea placea ca animalul se misca repede,gandindu-se ca ar fi putut cadea oricand asa ca se prinse si mai bine de talia ei.
-Chiar ai curaj! Da,ai curaj.

Se apleca mult peste gatul calului, lasandu-l astfel sa accelereze si ferindu-se in acelasi timp ce crengile copacilor care le ieseau in cale.
Stranse mana dreapta in coama calului, pe care o infasurase intre degete, in timp ce se folosea de dreapta pentru a-i presa mainile castaniei pe mijlocul ei, asigurandu-se ca se tine strans.

Gonira astfel, printre copaci mai bine de 20 de minute, pana ce, in final ajunsera la marginea padurii, unde le iesi in cale un sant nu foarte adanc, insa lat.

-Tine-te, ii spuse Maitreyi zambind intr-un fel ciudat, chiar si pentru ea.

Se ridica de pe spatele calului, sprijinindu-se numai in genunchi si sustinand-o in acelasi timp si pe Lydia si se apleca si mai tare in fata, pana in momentul in care Ash sari peste sant.

De data asta tipa de frica.Inima aproape ii sarea din piept. Nu intelegea cum cineva putea sa faca lucruri atat de bizare si de nebunesti.
-Lesin! sopti ea pe un ton dramatic,exagerat,adica tipic ei

Niciodata nu s-a gandit ca tocmai ea va avea parte de asa ceva.

-Stai linistita ...
Se auzi din apropiere glasul fetei, de data aceasta la fel de calm ca si atunci cand o intalnise, cu o ora in urma.

Totul paruse ca se oprise brusc pe loc.Intregul peisaj din jur incetase sa mai curga pe langa ele, in vreme ce goana nebuna a calului se intrerupse fara avertisment.

Maitreyi avea acum picioarele pe lateralul armasarului, privind putin ingrijorata in directia Lydiei si incercand s-o convinga sa deschida ochii.

-S-a terminat, sopti ea aruncand o ultima privire catre santul pe care tocmai il sarisera.

Descise ochii apoi se imbufna zicand:
-Maitreyi Devi esti asa o....hoata!

Ar fi impins-o de pe cal daca asta nu ar fi avut urmari grave. Nu ii placea sa fie tradata. Ii promisese-oarecum-sa nu faca lucruri nebunesti,si tocmai asta facuse.
-Nu a fost dragut. Deloc!

-Si de ce nu?intreba blonda incepand sa chicoteasca brusc.

Descaleca, facand cativa pasi in directia opusa si clatinandu-si capul usor, agitandu-si parul lung, de culoarea metalului topit.

-Nu ai patit nimic.Nu ai fi putut pati ceva, ii explica ea, inca zambind, deoarece se gandea la saritura.Ash nu a gresit niciodata o astfel de saritura.Ar fi putut fi campion la asa ceva.

-Si te astepti ca mie sa imi pese? Oricum,a trecut. Pe drumul de intoarcere,ia-o usor. Te ..rog.spuse ea mandra si calma

Lydia era genul de persoana lasa in fata oricarei primejdii,fie cat de mica insa cand trecea de ea,devenea rea si foarte curajoasa.

-Dar nu pot spune ca nu mi-a placut.continua ea. Pana la un punct anume!

-Nu poti pleca acum, ii spuse Maitreyi pe un ton mai categoric decat intentionase la inceput.

Facu o pauza, privind-o cu atentie pe castanie si mangaind, in acelasi timp, coama matasoasa si alba a armasarului care se odihnea langa ea.

-Iti vor trebui cateva ore bune sa ajungi, pe jos, pana inapoi in tabara.In plus, te-ai putea rataci prin padure, ii explica ea incercand s-o convinga sa nu se aventureze singura.